Expoziţia “Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire”

Muzeul Metropolitan din New York vernisează  o expoziţie dedicată ţinutelor de doliu, „Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire”, al cărei titlu se inspiră din cel al unui film clasic hollywoodian („Tinereţe veşnică/ Death Becomes Her”, 1992).

Expoziţia se afla în sediul renovat al Institutului Costumelor din cadrul Muzeului Metropolitan, care poartă numele Annei Wintour, redactorul-şef al revistei Vogue SUA.

Prin intermediul unor ţinute diverse, precum cele din tafta neagră purtate de regina Victoria a Marii Britanii (1837 – 1901) şi rochiile cu paiete ale nurorii ei, regina Alexandra, expoziţia newyorkeză explorează legăturile dintre doliu şi modă.

Incluzând 12 rochii, dar şi bijuterii, pălării, accesorii şi ziare de epocă, expoziţia prezintă o perioadă în care femeile din Europa şi America trebuiau să se conformeze unor norme rigide în ceea ce priveşte doliul.

Însă atmosfera nu este total întunecată. Expoziţia “Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire” prezintă şi “povestea” unei tinere văduve care, eliberată de obligaţia de a se căsători, era curtată de alţi bărbaţi.

„Negrul este seducător, iar tinerele văduve, frumoase şi trupeşe, cu zâmbetele şi privirile lor maliţioase sub voalul negru sunt foarte seducătoare”, se afirmă într-o carte americană despre normele de conduită în societate, publicată în 1855.

„Requiem”-ul de Gabriel Fauré îl însoţeşte pe vizitator, invitat să descopere pasaje din jurnale intime feminine, reviste şi cărţi din epocă, care apar şi dispar pe zidurile clădirii, ca nişte fantome, cu ajutorul unor proiecţii speciale.

„Pentru multe femei, era un mod de a-şi exprima emoţiile, ele simţeau într-adevăr că hainele lor de doliu reflectă tristeţea interioară”, explică Jessica Regan, curatoarea expoziţiei.

Altele se plângeau din cauza monotoniei sau de costul ridicat al unei garderobe în întregime negre, care, progresiv, putea să cedeze locul griului şi movului monocrom, după ce tristeţea şi durerea deveneau mai puţin acute. Satinuri mai opulente, taftale şi catifele puteau fi purtate mai târziu, însă erau considerate prea somptuoase în prima parte a perioadei de doliu.

Expoziţia nu ar fi completă fără o rochie din 1894 – 1895 care a aparţinut reginei Victoria, cea mai cunoscută văduvă din secolul al XIX-lea, care a purtat doliu timp de 40 de ani după moartea soţului ei. Cele mai impresionante ţinute sunt cele purtate de nora ei, regina Alexandra, din mătase mov şi neagră, cu paiete, realizate în 1902 şi purtate în anul de după moartea reginei Victoria. Organizată într-o manieră cronologică, cu rochii create între 1815 şi 1915, ţinutele expuse provin în principal din colecţia Institutului Costumelor. Două ţinute care vin din Scoţia au fost împrumutate de la Victoria and Albert Museum din Londra.

Doliul american se inspiră pe larg din cel britanic, care urmează la rândul său normele de la curtea regală. Doliul putea să dureze doi ani pentru un soţ, un an pentru un părinte şi şase luni pentru un frate sau o soră.

A fost, de asemenea, un secol în care doliul a devenit şi un instrument de modă, un semn distinctiv pentru sofisticare şi eleganţă, întrucât ţesăturile negre şi de calitate erau costisitoare.

Expoziţia „Death Becomes Her: A Century of Mourning Attire” va rămâne deschisă până pe 1 februarie